Churchkhela

Churchkhela se face în Georgia de secole, sincronizată cu recolta de toamnă a strugurilor, când teascurile de vin lasă în urmă butoaie de suc rămas care altfel s-ar irosi. Înșirarea nucilor, alunelor sau fructelor uscate pe ață și acoperirea lor cu suc de struguri îngroșat a transformat un produs secundar într-o dulciur portabilă, cu termen lung de valabilitate, pe care călătorii, ciobanii și soldații o puteau căra luni întregi fără să se strice. Porecla ei, Snickers-ul georgian, vine din felul în care umplutura densă și învelișul dulce amintesc de un baton de ciocolată, deși nimic din rețetă nu e împrumutat — ea a apărut cu mult înainte de batonul de ciocolată. Forma de lumânare vine pur și simplu din tehnica scufundării: fiecare trecere prin amestecul fierbinte de suc adaugă încă un strat subțire, iar ața este lăsată să se usuce între scufundări ca stratul să se fixeze înainte de următorul. Variantele regionale schimbă fructul și agentul de îngroșare, unele folosind doar făină, altele adăugând amidon de porumb pentru o consistență mai fermă, dar nucile rămân umplutura cea mai comună pentru că își păstrează forma și crocanța chiar și după săptămâni de uscare. O churchkhela bună trebuie să se îndoaie ușor fără să se crape, cu un înveliș mat, prună închis la culoare, și o mușcătură fermă în jurul nucilor din interior.