Plăcintă cu Brânză

Plăcinta cu brânză este unul dintre cele mai vechi produse de patiserie de la sat din România, parte a unei familii largi de plăcinte cu aluat întins, care se regăsește din Balcani până în Asia Centrală, toate bazate pe același principiu al întinderii aluatului atât de subțire încât să se vadă prin el, înainte de a-l stratifica cu o umplutură. În România, varianta cu brânză este de departe cea mai comună, făcută în mod tradițional cu brânză proaspătă de vacă din gospodăria proprie, un obicei care leagă strâns rețeta de viața la țară și de ritmul sezonului laptelui. Fiecare regiune, și chiar fiecare familie, are propriul mod de a modela plăcinta, de la spirale strânse coapte într-o tavă rotundă până la triunghiuri individuale prăjite în tigaie, iar umplutura însăși variază de la dulce și aromată cu vanilie până la abia îndulcită, mai aproape de o gustare sărată. Vândută azi la tarabe de la marginea drumului și la brutării din toată țara, plăcinta cu brânză rămâne o gustare obișnuită de mic dejun și de drum, mâncată din mână, încă fierbinte de la cuptor.