Congee

Congee, cunoscut în China drept zhōu sau xīfàn, este unul dintre cele mai vechi feluri de mâncare din bucătăria chineză, cu referiri la terciul de orez apărute în texte vechi de peste două mii de ani. Consumat de la tarabele de mic dejun din Guangzhou până la patul spitalului, e mai puțin o rețetă unică și mai degrabă o categorie: orez fiert în mult mai multă apă decât de obicei, până boabele se descompun într-un terci neted, ușor de mâncat cu lingura. Simplitatea lui e chiar scopul, pentru că congee-ul trebuie să fie blând cu stomacul și adaptabil oricăror garnituri preferate de o regiune sau de un bucătar. În bucătăriile cantoneze, congee-ul fierbe adesea ore întregi cu oase de porc, până când orezul însuși îngroașă supa, în timp ce în nord tinde să rămână mai simplu, mai aproape de un terci de orez simplu servit cu murături. Resturile de carne friptă, ouăle sărate și ouăle de o sută de ani sunt adaosuri clasice, transformând o bază modestă într-o masă completă. Pentru că cere atât de puțin de la bucătar și oferă atât de multă alinare celui care mănâncă, congee-ul a rămas o constantă de-a lungul dinastiilor, regiunilor și generațiilor bucătăriei chineze.