Humita

Humita provine dintr-o pastă pe bază de porumb consumată în toți Anzii încă din vremuri precolumbiene, când comunitățile quechua și aymara măcinau porumbul proaspăt cu pietre și îl găteau încet pe jar, cu mult înainte de sosirea vitelor de lapte sau a condimentelor europene. În nordul Argentinei, în special în provinciile Salta și Jujuy, felul de mâncare a absorbit adaosuri coloniale spaniole — ceapă, brânză, lapte — păstrând totuși tehnica de bază: măcinarea porumbului dulce într-un piure gros și amidonos. Humita se prepară în două feluri: „en olla", o tocăniță servită direct din oală cu lingura, sau „en chala", înfășurată și legată în propriile foi de porumb și fiartă la abur ca un tamale. Indiferent de variantă, apare pe mesele de familie în perioada recoltei de porumb de la sfârșitul verii, când știuleții sunt cei mai dulci, rămânând unul dintre cele mai clare fire culinare care leagă Argentina modernă de rădăcinile ei indigene andine.